Am râs cu lacrimi Jean Costantin – La doctor, în ziua de azi mai există așa umor ? Ce dorești ? – Concediu :)))

Jean Constantin s-a născut la 21 august 1928 la Techirghiol, în judeţul Constanţa. În ciuda faptului că nu avea studii de specialitate, Jean Constantin a devenit un adevărat simbol al teatrului românesc.

Maestrului îi plăcea de mic să spună poezii, iar parinţii îl încurajau, mama lui avea voce, iar tatăl lui era comic. În anii tinereţii, a lucrat ca muncitor normator în portul Constanţa, unde împreună cu o parte dintre colegi a înfiinţat o brigadă artistică.

Vezi video mai jos !

În 1957 a debutat pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa.

Actorul a jucat în peste 50 de filme, cum ar fi „Baronul Ecluzei” (1960), „Răzbunarea haiducilor”(1968), „Zile de vară” (1968), „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969), devenind celebru în anii ’70, cu seria de filme de comedie „B(rigada) D(iverse)”, unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Iurie Darie.

Unul din cele mai iubite roluri a fost Ismail, din serialul „Toate pânzele sus!“”. Turcul Ismail, care nu se despărţea niciodată de polonicul lui, avea replici savuroase, stâlcite intenţionat în limba română. Au rămas memorabile replicile „Întâi mâncam şi pe urmă luptam“ şi „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam“.

„Paştele mamii lui de ţigan! Precis a furat ceva din tren!“
Operatorul celor trei pelicule a fost Nicolae Mărgineanu, viitorul regizor, care a mai colaborat ulterior cu Mircea Drăgan şi la alte filme. Acesta şi-a amintit, la rândul său, câteva episoade amuzante din perioada turnării trilogiei. „Scenele de detenţie s-au filmat la Văcăreşti. La un moment dat, în frizeria închisorii, Jean Constantin şi Puiu Călinescu stăteau pe scaune, îmbrăcaţi în zeghe. Fără să-şi dea seama nimeni din echipă, a apărut acolo chiar frizerul puşcăriei, un individ uriaş, care l-a apucat brutal de păr pe Jean şi a vrut să-l radă corespunzător, crezând că e chiar un deţinut adevărat.

Jean făcea naveta de la Constanţa şi se întâmpla să mai şi întârzie uneori. Ţin minte că la un moment dat Toma Caragiu a spus, cu mimica lui inimitabilă: «Paştele mamii lui de ţigan! Ăsta precis a furat ceva din tren şi l-au prins! De-asta nu mai vine!»“.