Într-o conferință de presă susținută la turneul de la Indian Wells, Simona Halep le-a explicat jurnaliștilor americani de ce, în timp ce tot mai mulți jucători din tenis își stabilesc rezidența în paradisuri fiscale, România rămâne pentru ea cel mai important loc din lume.
Simona a spus că nici măcar nu-și imaginează că s-ar putea stabili vreodată definitiv într-o altă țară deoarece iubește prea mult România.
Curioși, jurnaliștii american au întrebat-o ce face ca România să fie atât de specială, SImona a răspuns că marele avantaj al acestei țări îl reprezintă oamenii.
„România pentru totdeauna! Nici măcar nu mă pot gandi ca aș putea părăsi țara. M-am născut acolo, iar asta este ceva pozitiv pentru mine. Am succes în tenis fără să avem un sistem în spate, iar asta mă face să mă simt și mai puternică.
În plus, atmosfera din țară e specială. Simt că aparțin acelui loc și întotdeauna mă întorc cu plăcere. De fiecare dată âand simt nevoia să-mi încarc bateriile mă întorc în România. Am familia, am rudele și prietenii. Oamenii fac Romania mai bună!”, a spus Simona la conferința de presă.
Citeste si despre
Părintele Necula, despre Postul Paștelui: Nu cred că Hristos stă cu o carte de rețete să controleze oamenii
Părintele Constantin Necula îi sfătuiește pe cei care doresc să țină Postul Paștelui să nu considere că acesta este o cură și nici o obligație, ci o bucurie.
„A posti înseamnă a vorbi mai puțin, a munci mai atent, a ne iubi cu mai mare grijă, a fi mai atenți la tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit”, a explicat preotul Constantin Necula, consilier misionar și de imagine al Mitropoliei Ardealului.
Potrivit acestuia, „postul nu e un post vegan în modul vegan al acțiunii”. „Dincolo de a nu mânca și a nu bea, înseamnă a te așeza în liniștea in tata lui Dumnezeu.
Nu în ultimul rând nu este o obligație de serviciu, postul este o bucurie. Este un mod al lui Dumnezeu de a se face cunoscut oamenilor și de a-i face pe oameni să înțeleagă adevăratul ritm al vieții.
Apoi, una dintre propunerile pe care putem să o facem liniștiți în timpul postului este să vorbim mai puțin, să muncim mai atent, să ne iubim mai cu grijă, să fim un pic mai atenți la tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit, pentru că, până la urmă, nu vine chiar totul din construcția financiară a lumii, ci și din partea morală a lumii”, a spus părintele.
El a adăugat că postul nu trebuie fie confundat cu o obsesie a mâncării.
„Trebuie să fim atenți ca să nu facem din a nu mânca o obsesie și nici din a mânca o obsesie. Trebuie să învățăm să trăim într-un echilibru așa cum ni-l îngăduie Dumnezeu.
Sunt convins că cei care au munci foarte grele pe șantier sau în alte condiții au micile lor derogări dumnezeiești.
Nu cred că Hristos stă cu o carte de rețete să controleze oamenii, dar greutatile Mântuitorului ne obligă la un pic mai multă atenție și să înțelegem că nu asta trebuie să fie principalul scop al postului.
Noi nu mâncăm, ca să ne împărtășim. Noi nu mâncăm, pentru ca să putem să mâncăm în noaptea de lumina”, a afirmat Constantin Necula.
Întrebat cât de mult contează Postul Paștelui pentru el ca preot, părintele Necula a răspuns: „Foarte mult, pentru că mă ajută să-mi întăresc relația cu toți credincioșii, pentru că vezi încă o dată sute de oameni, în Postul Mare spovedești, chiar tu ca preot te reașezi în normalitatea preoției tale.
Postul este un exercițiu pe care trebuie să îl avem tot timpul, pentru că nu trebuie să mâncăm pe săturate, nu trebuie să facem niciun abuz. Cred că a posti înseamnă a refuza să te prostești”.