Ce mai bătrână dansatoare a maneliştilor suferă cumplit! “Dorul nu se va stinge niciodată”

Cornelia, cea mai bătrână dansatoare a maneliştilor, trece prin clipe extrem de grele. În urmă cu aproape un an a pierdut o fiinţă dragă şi nici acum nu poate trece peste pierderea suferită.

Cornelia şi-a pierdut tatăl, fiind în continuare dărâmată de durere. Nu poate suporta gândul că acesta s-a stins din viaţă. Din când în când, postează mesaje dureroase despre tatăl ei.

“Dorul de tată nu se va stinge niciodată”, a scris Cornelia dansatoarea pe reţelele de socializare în ziua în are s-a împlinit un an de când tatăl ei s-a stins din viaţă.

“Îi purtăm tot timpul în sufletele noastre. / Sunt lângă noi mereu / Fii puternică, şefa Cory, îţi sunt alături cu tot respectul”, i-aus cris prietenii Corneliei.

În iulie 2018, Cornelia dansatoarea publica un mesaj dureros după ce şi-a pierdut tatăl. „Tatăl meu drag , ai plecat dintre noi la ceruri! Te vom iubi întotdeauna! Dumnezeu să te odihnească, tatăl meu bun!

Ai fost și vei rămâne în inima mea pentru toată viața, tu mi-ai arătat primii pași de dans, datorită ție sunt ceea ce sunt astăzi!

Om cu suflet bun și curat! Mulțumesc tuturor prietenilor, finilor, nașilor, cumnaților, vecinilor, care mi-au fost alături în aceste momente grele. Dumnezeu să-l odihnească pe tatăl meu!” au fost cuvintele Corneliei.

Cornelia dansatoarea este cea mai bătrână dansatoare de manele. Aceasta a luat parte la numeroase videoclipuri și a rămas cunoscută datorită aspectului său nonconformist. sursa:Spynews

Citeste si despre

Gabriela Cristea povesteşte, cu ochii în lacrimi, cât de greu i-a fost să facă copii

Gabriela Cristea povesteşte, cu ochii în lacrimi, cât de greu i-a fost să facă copii: „Plângeam în hohote şi el nu mai ştia ce să îmi facă”

Ajunsă la vârsta de 44 de ani, Gabriela Cristea se declară o femeie împlinită din toate punctele de vedere. Are un soţ iubitor şi două fiice care i-au schimbat complet viaţa. Ei bine, până aici a fost o cale lungă şi grea!

Gabriela Cristea a povestit, cu lacrimi în ochi, cât de greu i-a fost să facă o mulţime de fertilizări in vitro, dar să nu reuşească niciuna.

După patru luni de când a renunţat la a mai face astfel de tratamente minunea s-a întâmplat. A rămas însărcinată şi a adus-o pe lume pe Victoria.

Apoi a minunea s-a întâmplat iar şi a mai născut o fetiţă, pe nume Iris.

„La opt săptămâni a trebuit să fac întreupere de sarcină, pentru că sarcina se oprise din evoluţie. (…) Mi-aduc aminte de momentul ăla când spuneau doctorii că trebuie să îmi facă intervenţia pentru că era atât de periculos încât îmi puteam pierde şi eu viaţa, iar eu le spuneam să mai aşteptăm un pic că poate se întâmplă o minune.

În luna februarie îmi aduc aminte de fiecare dată de asta… Am mers mai departe. Am început procedurile pentru fertilizarea in vitro.

Nu mai puteam sta aşa să aşteptăm la nesfârşit. Prima procedură, cu multă speranţă, rezultatul a fost de 0,3, ceva de genul ăsta, nimic. Am zis că prima încercare nu contează. A doua încercare… nici nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu cele dintre prima şi ultima.

La un moment dat mă duceam la serviciu să muncesc doar ca să am bani să pot să fac fertilizare in vitro. Încă una, şi încă una. A trecut vara. Niciuna dintre fertilizări nu a prins, nici măcar o singură dată nu am rămas însărcinată datorită tratamentelor. Continuarea este AICI

CITEȘTE ȘI