Claudia Gutulescu: „De fiecare dată când plec din România spre țara în care locuiesc acum, în avion sunt din ce în ce mai multe familii cu copii mici și foarte mici…

Românii vor liniște, să muncească, să-și crească copii. Din această cauză milioane de români au ales să plece din țară iar ei, și copii lor, devin parte a națiunilor care i-au primit.

Pe Facebook Claudia Gutulescu a scris: “Suspendati in taramul nimanui…” De fiecare data cand plec din Romania spre tara in care locuiesc acum, in avion sunt din ce in ce mai multe familii cu copii mici si foarte mici…de cativa anisori. Majoritatea probabil nascuti departe de tara natala a parintilor lor.

Astazi mi-a atras cu precadere atentia un pusti de vreo trei ani si jumatate, cu niste ochi imensi, care zambea frumos celor care zambeau la el si apoi facea prietenos cu manuta. Si m-am gandit ca acest copilas va fi la maturitate un om de ti-ar fi mai mare dragul: comunicativ, deschis, politicos, frumusel….

Apoi m-am uitat si la ceillalti: la fetita blonduta cu ochi albastri care ii tot spune “please” mamei ei, la celalalt baietel de sase ani care ii explica intr-o engleza perfecta tatalui lui la ce joc se joaca, la bebelusul de doua luni care nici nu stie ca acum o ora a parasit Romania si se muta intr-o alta tara, la tatal de langa mine care in husa telefonului are fotografia unui pusti de sapte-opt ani pe care il mustrase inainte de zbor, indemnandu-l neaparat sa invete bine la engleza… Si care tata a lacrimat tot drumul, ascultand in casti cine stie ce acorduri, probabil romanesti.

Am simtit ca mi se umplu ochii de lacrimi.

Toti acesti copii sunt prima pierdere reala si irevocabila a unei tari aflata de prea multi ani in deruta!

 

Pentru ca ei vor creste si vor avea parinti, copii, familii, istorie, amintiri pe alte meleaguri. Acesti copii vor fi primii parinti ai unor cetateni care nu mai sunt, de fapt, romani. Care …

Copiii acestor copii vor mai vizita Romania poate o data in viata, de curiozitate, sa vada si ei unde a trait strabunicul despre care au auzit atunci cand erau mici, in povestile bunicilor lui emigranti… Un pelerinaj trist si inutil. Care bineinteles, va pieri si el o generatie mai tarziu.

Ce-ar mai fi de spus?

Doua cuvinte doar:

The End”.
 Sursa: loon.ro