Cristi Chivu a fost unul dintre cei mai buni fundași români. A fost nevoit să se retragă la doar 33 de ani din cauza accidentărilor repetate. A decis să nu stea departe de sportul pe care l-a iubit atât de mult. S-a dedicat meseriei de antrenor, în Italia.
Fostul căpitan al naționalei a fost un model de urmat. S-a dedicat carierei, fiind printre puținii fotbaliști care nu au ținut prima pagină a tabloidelor. Din păcate accidentarea la cap ,urmată de alte probleme medicale l-au făcut să-și agațe ghetele în cui, la 33 de ani.
Chivu și-a început cariera la CSM Reșița în 1996. O perioadă a fost antrenat chiar de tatăl său. În 1998 a ajuns la Universitatea Craiova, pentru ca 1 an mai târziu să-și înceapă aventura europeană. Prima oprire a fost Ajax. În 2001, Cristi Chivu a devenit căpitanul echipei, și a câștigat de două ori titlul în Olanda. În 2003 a decis să facă o schimbare.
A ales AS Roma unde s-a impus rapid. În 2007, Cristi Chivu a semnat cu Inter Milano, care a plătit 16 milioane de euro. Aici cunoaște adevărata glorie. Încă din primul sezon a câștigat campionatul. Trei ani mai târziu reușește o triplă istorică, obținând titlul de campion și Cupa Italiei, precum și trofeul trofeul Ligii Campionilor.
Accidentarea care îi pune capăt carierei
”După ce m-am operat la cap, n-am mai fost același om. Nu mai aveam cum să fiu ca înainte. A fost o accidentare care mi-a produs traume. Când am revenit pe teren, îmi paraliza pentru câteva secunde toată partea stângă dacă loveam mingea cu capul! Nu mai puteam să fac nimic! Treptat însă, lucrurile s-au mai îmbunătățit, dar mi-am pierdut pentru totdeauna sensibilitatea la degetele mâinii stângi”, povestea românul pentru gsp.ro.
Pe 6 ianuarie 2010, în timpul meciului cu AC ChievoVerona s-a ciocnit puternic cap în cap cu Sergio Pellissier, atacantul lui Chievo. A ieșit pe targă. A urmat o operație care a durat 2 ore. După 40 de zile a revenit pe gazon doar la antrenamente, pentru ca după încă 37 de zile să joace ca titular. Niciodată nu și-a mai revenit total.