Advertisement

E saraca, murdara, flamanda, dar ne da o lectie de omenie Respect !


APRECIAZĂ ARTICOLUL !

O femeie simplă şi săracă e poate unul dintre cei mai cinstiţi români pe care i-aţi cunoscut. E orfană, mătură străzile de când se ştie, şi a găsit printre gunoaie patru portofele până acum.

Advertisement

Urmareste reportajul complet mai jos..

Motivul?

Spune că îi e frică de Dumnezeu.

Poartă o bluză de pijama şi pantaloni bărbăteşti, iar în picioare, ghete murdare. N-are multe de schimb. Dar are conştiinţa nepătată. E al patrulea portofel pe care îl descoperă printre gunoaie. Şi pe care îl duce, civilizat, la poliţie.

Credinţa n-o lasă golească portmoneele altora. Deşi, în ultimul peste care a dat, se afla aproape tot salariul ei pe o lună. Câştigă 700 de lei şi 20 de tichete de masă.

Şefii Brânduşei au răsplătit-o pentru faptele ei bune. Nu cu bani. Dar. Au semnat cu ea un nou contract de muncă. Au angajat-o permanent.

Advertisement

Sărăcia înseamnă o viață lipsită de șansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective. De exemplu în Germania, unde există un procent de 60 % din salariile medii din Uniunea Europeană, limita sărăciei a fost considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.

Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru îmbrăcăminte, încălzire și alte necesități indispensabile traiului.

Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației.
Sărăcia poate să fie o sărăcie absolută și o sărăcie relativă, între aceste două forme existând forme structurale tranzitive.

Robert McNamara, un om politic american, definește sărăcia absolută ca o stare extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.

În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de oameni suferă de foame sau subnutriție din care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.

Pe glob, circa 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, circa 880 de milioane de persoane trăiesc, încă, fără apă potabilă și 2,6 miliarde de semeni de-ai noștri nu au canalizare[1].

În anul 2008 atât numărul oamenilor care trăiau cu sub 1,25 dolari pe zi, cât și ponderea lor în total, a scăzut la nivel mondial.[2] Este prima evoluție negativă globală a acestui indicator din 1981 și până acum.[2]