Gabriela Cristea povesteşte, cu ochii în lacrimi, cât de greu i-a fost să facă copii: „Plângeam în hohote şi el nu mai ştia ce să îmi facă”

Ajunsă la vârsta de 44 de ani, Gabriela Cristea se declară o femeie împlinită din toate punctele de vedere. Are un soţ iubitor şi două fiice care i-au schimbat complet viaţa. Ei bine, până aici a fost o cale lungă şi grea!

Gabriela Cristea a povestit, cu lacrimi în ochi, cât de greu i-a fost să facă o mulţime de fertilizări in vitro, dar să nu reuşească niciuna. După patru luni de când a renunţat la a mai face astfel de tratamente minunea s-a întâmplat. A rămas însărcinată şi a adus-o pe lume pe Victoria. Apoi a minunea s-a întâmplat iar şi a mai născut o fetiţă, pe nume Iris.

„La opt săptămâni a trebuit să fac întreupere de sarcină, pentru că sarcina se oprise din evoluţie. (…) Mi-aduc aminte de momentul ăla când spuneau doctorii că trebuie să îmi facă intervenţia pentru că era atât de periculos încât îmi puteam pierde şi eu viaţa, iar eu le spuneam să mai aşteptăm un pic că poate se întâmplă o minune. În luna februarie îmi aduc aminte de fiecare dată de asta… Am mers mai departe. Am început procedurile pentru fertilizarea in vitro. Nu mai puteam sta aşa să aşteptăm la nesfârşit. Prima procedură, cu multă speranţă, rezultatul a fost de 0,3, ceva de genul ăsta, nimic. Am zis că prima încercare nu contează. A doua încercare… nici nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu cele dintre prima şi ultima. La un moment dat mă duceam la serviciu să muncesc doar ca să am bani să pot să fac fertilizare in vitro. Încă una, şi încă una. A trecut vara. Niciuna dintre fertilizări nu a prins, nici măcar o singură dată nu am rămas însărcinată datorită tratamentelor.

Când am văzut ultima analiză care era tot zero, eram cu soţul meu în maşină. Eu nu am putut să mă uit. S-a întors către mine şi mi-a zis: o să învingem noi şi analiza asta! Eu plângeam în hohote şi el nu mai ştia ce să îmi facă. Ştiu că e greu de crezut. Întotdeauna am încercat să stau cu zâmbetul pe buze şi să nu arăt lucrurile prin care am trecut. Am încercat să păstrez lucrurile mai mult pentru mine şi pentru noi, acasă.

După patru luni, după ce am renunţat la fertilizări, mi-a întârzit ciclul menstrual. Am zis: e vreo dereglare, cine ştie. Mi-am sunat medicul. Mi-a zis să fac un test de sarcină. Am zis: da, da, bine… Îmi aduc aminte că m-am trezit dimineaţă pe la 7 duminică, am făcut testul şi l-am aruncat pe chiuvetă. Am zis că îl citesc când mă trezesc pe la 9-10. Când l-am aruncat pe chiuvetă, am crezut că nu văd bine. Se pozitivase, erau două liniuţe roşii roşii. Am deschis uşa de la baie şi am început să ţip. Era 7 dimineaţa”, a spus Gabriela Cristea.