Undeva, la o stână din vârful muntelui, trăia un cioban foarte bine dotat, căruia i ( citește mai multe noutăți pe oi.ro ) se dusese vestea până departe, la oraş. O reporteră se deplasează acolo, sub pretextul că vrea să scrie un articol despre viaţa ciobanilor.
Este foarte bine primită, rămâne la stână două săptămâni, doarme chiar în coliba baciului, dar evenimentul mult aşteptat nu are loc.
În sfârşit, văzând că nu are succes la cioban, se hotărăşte să plece şi îl roagă pe cioban s-o ajute la căratul bagajelor cale de doi kilometri.
După puţin timp de la plecare, omul o pune jos pe curioasa reporteriţă și o prelucrează, astfel încât dumneaei rămâne mută de admiraţie.
Ba, mai mult, până la capătul drumului, mai suferă încă două tratamente.
La despărţire, domnişoara îl întreabă pe baci de ce a amânat atâta.
– Apăi, doamnă dragă, spune ciobanul, numai la mers mă încurca, la somn, nu.
Ion pe patul de moarte…
– Io amu m-oi duce Mărie, ca mi-o sosit ceasul. Asculta dară la mine!
– Zi Ioane, şi aşa oi face cum îi vrea tu! suspină Maria.
– Să ai grijă de animale, să nu vinzi nimic, să aibă copiii de mâncare, ai auzit ?
– N-o sa vând nimic, cum altfel!?
– Să dai copiii la şcoală, să înveţe carte, ai înţeles?
– Da cum altfel mă Ioane dragă?
– Şi mai vreau ca după ce m-oi duce să te măriţi cu Vasile, ai auzit?
– D-apoi Ioane, io ştiam că Vasile îi duşmanul tău de moarte…
– Păi tocmai de-aia!????????
