Povestea lui Aurel, ardeleanul ajuns primar în Spania

Paramo de Boedo nu este o localitate mare. Se află în partea de nord a Spaniei, are 100 de locuitori și 28 de kilometri pătrați. La alegeri, primarul Truță a primit 53 de voturi din 81.

Libertatea: Sunteți primarul localității Paramo de Boedo. Cum i-ați convins pe spanioli să vă aleagă? Ce fel de campanie electorală ați dus?

Aurel Truță: Locuiesc în Paramo de Boedo de 12 ani. Ne știm foarte bine unul pe celălalt, iar oamenii m-au ales nu pentru campania pe care am dus-o, pentru că practic nici n-am avut campanie. M-am înscris în cursă în ultima zi de depunere a candidaturii.

Am avut și contracandidat. Oamenii m-au ales pentru că mă știau ca om, nu a contat că sunt român. Am candidat pe lista Partidului Popular Spaniol.

Știu că sunteți un primar neremunerat…

Da, o să vă explic cum stă treaba. În general, primarii localităților care au până la 5.000 de locuitori nu sunt remunerați.

Așa e obiceiul în Spania: primarul nu-și pune salariu. Mai ales că toți au și alt loc de muncă, trăiesc din altceva în afara primăriei. Sunt foarte puțini primari de localități mici care iau bani.

Cum stabiliți prioritățile comunității care v-a ales? Există un consiliu, așa cum e în România ? Cum se iau deciziile?

Avem secretară, avem persoane angajate pentru curățenie și în fiecare an se angajează firme pentru a duce la bun sfârșit proiectele.

În funcție de necesitățile comunității, stabilim proiectele. Într-un an decidem să facem două drumuri, în altul să renovăm instalațiile. Proiectele se fac o singură dată pe an și apoi trebuie duse la capăt. Mandatul meu e pe 4 ani, sper să apuc să fac tot ce mi-am propus.

În Spania păstrează tradițiile: „Avem și afumătoare aici”

V-ar plăcea să reveniți în România?

Desigur! Nu știu în cât timp, dar mi-ar plăcea să revin acasă. Tuturor românilor care plecăm departe de țară ne-ar plăcea să ne întoarcem. Dragostea de țară și de casă nu se pot uita.

Și de ce nu o faceți încă? Ce vă ține pe loc?

Trebuie să se producă o schimbare și cred că schimbarea a început. Mă refer la salarizare. Când am plecat eu din țară, acum 19 ani, salariile erau foarte mici.

De asta am decis să plec. Acum, au mai crescut. Se poate trăi decent în România, însă nu în toate domeniile.

Sunt multe domenii rămase în urmă, sunt conștient că schimbarea nu se poate face în 2-3 ani și am încredere că în timp lucrurile se vor schimba și că se va putea trăi decent și în țara mea.

Vă simțiți împlinit în Spania?

Sunt căsătorit cu o româncă din Gura Humorului. Ne-am cunoscut în Spania. Avem două fetițe. Suntem bine ca familie, suntem integrați, ne putem considera realizați, dar e o dragoste de țară care nu se poate uita.

Aveți părinți pe care i-ați lăsat în România? Cum vă e cu ei departe?

Am părinții și sora. Le ducem dorul. Sunt pensionari și tot timpul suntem cu gândul la ei. Dar vorbim săptămânal și încercăm să-i aducem periodic aici, să ne bucurăm de prezența lor, iar ei să se bucure de nepoți.

Vorbiți românește acasă ? Copiii dumneavoastră cunosc limba română?

Am două fetițe, una de 3 ani, alta de 10. Le vorbim românește în casă. Inițial, când a început școala, fetița cea mare venea de la cursuri și încerca să vorbească acasă spaniolă, însă acum cu toții vorbim limba română.

Mi-am dat seama că prin experiența proprie, personală, copiii ajung să învețe și să aprofundeze cunoștințe de limba română. De aceea, de când avea 7 ani, fetița cea mare merge în vacanța de vară în țară și stă singură la bunici, fără noi.

Stă cu bunicii și cu verii ei și așa a ajuns să se descurce, să vorbească foarte bine limba română, să cunoască țara de unde vine și tradițiile ei. Îi place România foarte mult.

Păstrați tradițiile în Spania?

Da, normal. Mergem la Biserica Ortodoxă, e la circa 70 de kilometri distanță, avem o relație foarte bună cu preotul de acolo.

Fetița e botezată ortodox, însă pentru că la școală are religia catolică merge și la aceste cursuri. Ținem cont și sărbătorim Boboteaza, Paștele, Crăciunul, tăiem porc de Crăciun, facem de toate. Avem și afumătoare aici.