Preot filmat cu camera ascunsa in timp ce refuza sa inmormanteze un om sarman

Preotul Mihai Enache din Voluntari a fost înlocuit din funcţie şi propus pentru pensionare. El a fost filmat cu o cameră ascunsă în timp ce refuza să facă înmormântări gratis.

Video mai jos

Ancheta făcută de Arhiepscopia Bucureştiului în cazul parohului de Voluntari, Mihai Enache, a fost declanşată în urma reclamaţiilor enoriaşilor şi după ce au fost făcute publice secvenţele filmate care arată că preotul refuză să înmormânteze un creştin fără bani.

loading...

Decizia Arhiepiscopiei a fost de înlăturare a preotului şi de propunere pentru pensionare anticipată. În locul său va fi numit Dragoş Stoian, în vârstă de 40 de ani. El va fi prezentat locuitorilor oraşului într-una din duminicile viitoare.

Ancheta bisericească pune astfel punct neregulilor de ordin moral. Rămâne acum de lămurit legătura dintre veniturile parohiei şi averea preotului Mihai Enache. Întrebat din ce bani şi-a făcut casa, preotul a spus că din salarii, mai exact „Şapte milioane de salarii“. Salariul unui preot este de aproximativ 700 de lei pe lună, arată Mediafax.

Preotul sau presbiterul este un creștin hirotonit pentru a sluji o obște creștină, îndeosebi prin vestirea a ceea ce creștinii numesc „Cuvântul lui Dumnezeu” și prin prezidarea și administrarea tainelor (sacramentelor) Bisericii, totodată fiind reprezentantul obștii al cărei președinte este.

Conform Bibliei, el este înzestrat cu puterea harică de a săvârși toate sfintele slujbe, cu excepția celor pe care nu le poate sâvârsi decât episcopul. Un preot nu poate săvârși: Sfânta Taină a Preoției, sfințirea Sfântului și Marelui Mir, sfintirea Antimiselor. Preotul este părintele duhovincesc al credincioșilor săi: îi botează, ii miruiește, le dezleagă păcatele, îi împărtășește, îi cununa, le este alături la necaz, prin slujba maslului.

Prin tot ceea ce face, preotul are datoria să îi conducă pe credincioși pe calea mântuirii, așa cum este descrisă de Creștinism.

Preoția
În învățătura de credință a Bisericii este precizat că toți clericii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin „punerea mâinilor” în cel mai bun mod cu putință. Dar Biserica învață că realitatea și eficacitatea Sfintelor Taine ale Bisericii realizate de preoți nu depind de virtuțile lor personale, ci de prezența și lucrarea lui Iisus Hristos, Care acționează în Biserica Sa prin Sfântul Duh.

Astfel, preoția este un dar al Bisericii – Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba comunități eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. La fel se întâmplă și în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învățător, păstor bun, iertător și vindecător. Hristos este cel care șterge păcatele și vindecă bolile fizice, mentale și spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.

În exercițiul funcțiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplinește un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la episcop prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoției Mântuitorului, iar pe de alta el este un interpret, delegat al Bisericii, adică al obștii credincioșilor pe care îi păstorește, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci și în numele credincioșilor și pentru ei.

Ca reprezentant al credincioșilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea și rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioșilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea păcatelor, viața veșnică și, în general, toate darurile spirituale și bunătățile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu și credincios, între cer și pământ.

Acest lucru este vizibil în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu fața la Răsărit (și cu spatele la credincioși) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioșilor în fața Tronului lui Dumnezeu, și, pe de altă parte, cu fața la credincioși, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu către ei (de exemplu: citirea Evangheliei, predica).

Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta).

În mod normal, preoții au funcția de preoți de parohie, funcție care în Biserica Primară era deținută de episcopi. Ei sunt liderii comunității locale de creștini. Ei prezidează la Sfânta Liturghie și învață, predică, sfătuiesc și exercită funcția de iertare și vindecare.

Deoarece preoții sunt numiți de episcop și aparțin acelei comunități unde au fost numiți, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunități.

Pe Sfânta Masă din altarul fiecărei parohii, există o țesătură numită antimis, semnată de episcop, care semnifică permisiunea dată acelei comunități de a se întâlni și acționa ca Biserica. Fără antimis, preotul și poporul de credincioși ai comunității nu pot sluji în mod legitim.

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata