„Am scos din geanta o punga si le-am dat-o celor doua fete. Matei, sotul meu, le-a luat-o imediat ca sa vada ce e in ea…
Nu o sa uit niciodata ziua de 1 martie de acum doi ani, iar din acest motiv nici nu cred ca voi mai primi vreodata cu placere un martisor in viata mea. si asta numai din cauza fostului meu sot, un barbat cu grave probleme psihice.
Nu am stiut niciodata ca Matei, sotul meu, era gelos pana in ziua in care mi-a cerut divortul. Brusc si fara vreun motiv aparent, m-am trezit aruncata in strada impreuna cu cele doua fiice ale noastre, cu toate amintirile si momentele petrecute impreuna, cu tot ce a insemnat casnicia noastra.
Sunt o persoana stabila si imi place sa am siguranta locului de munca. Dupa ce am nascut-o pe Cati, fata cea mica, m-am angajat gestionara la o firma producatoare de mobila. Colegi aveam mai mult barbati, printre care si Ionel, un bun tamplar, mai tanar cu 15 ani decat mine. il priveam ca pe copilul meu.
in fiecare zi imi vedeam de treaba mea. Cu barbatii vor-beam numai cand trebuia sa intreb ceva despre marfa. in rest, stateam in biroul meu micut, la calculatorul de langa fereastra, cu ochii ingropati in mormane de hartii si cifre. Din cand in cand, imi mai ridicam privirea catre cana de cafea pe care o tineam in dreapta mea. Erau zile intregi cand uitam chiar si sa mananc.
Seara, ajungeam acasa extenuata. Trageam de mine sa imi termin si treburile in gospodarie, pentru ca, atunci cand ajungea Matei de la munca, sa se poata odihni. Barbatul meu nu contribuia cu nimic la treburile casei. Era invatat sa fie servit, sa i se spele farfuria, sa-i dau cu ce sa se imbrace. Nici macar un cui nu era in stare sa bata. Eu eram stalpul casei. De dragul fetelor, am incercat sa le fac pe toate singura.
in urma cu doi ani, de 1 martie, am primit de la colegii de serviciu martisoare si cateva zambile parfumate. Le-am pus pe toate intr-o punga si nu le-am desfacut pana am ajuns acasa, seara. Nu avusesem timp peste zi sa ma gandesc la asemenea fleacuri.
Nu am dat importanta unui martisor care se afla intr-un plic, primit de la Ionel. Cand am intrat in casa, sur-priza: Matei venise mai devreme. Nu imi luase nici flori, nici vreun martisor. Nu prea facea asemenea gesturi. Le-am dat fetelor punga cu martisoarele pe care le primisem, sa isi aleaga ce le placea.
Cand a vazut, Matei parca a turbat. Era gelos din fire, dar, avand in vedere ca primeam in fiecare an martisoare, nu ma asteptam sa reactioneze asa.
— Ce, ai primit martisoare? si cine a cheltuit atatia bani sa iti umple tie punga asta? Ia sa vad eu!
A insfacat punga de la Cati si le-a rasturnat. Plicul acela alb, pe care nu il desfacusem, a cazut pe covor. Matei l-a ridicat si l-a deschis.
— Ce avem noi aici? Aha! 0 felicitare! Deci de-asta imi esti, nenorocito!
— Matei, ce te-a apucat?
Nu intelegeam de ce reactiona in felul acela. Era doar un martisor. Matei a continuat sa ma insulte.
— Nu ti-e rusine sa vii cu asta de la amant acasa, la fete? Le mai pui si sa aleaga martisoare! Esti o curva!
— Matei, cum indraznesti sa vorbesti asa? E doar un martisor!
— Asta e doar un martisor? a tipat el, isteric.
Mi-a aruncat felicitarea in forma de inimioara, pe care era lipit un colier. Dedesubt scria de mana: „0 primavara minunata, ca tine!”.
— Cine ti-a dat asta, Veronica? De unde stie el ca esti minunata? inseamna ca te-a incercat!
— Matei, esti nebun! Cum poti sa spui una ca asta? E doar un martisor, un mesaj de primavara. Dupa ce ca nu esti in stare sa-mi oferi si tu unul, mai esti si gelos!
S-a apropiat de mine si mi-a dat o palma peste fata. Am incercat sa ma apar, dar m-a apucat de par si m-a izbit de perete. M-am lovit cu arcada de tocul usii. Imediat s-a umflat si s-a invinetit. Fetele erau ingrozite. Plangeau si il rugau sa inceteze.
Matei a continuat spectacolul: Continuarea pe BZI.ro