Sora Cecilia, din mănăstirea Santa Fe, Argentina … surâde astfel în momentul morții …

Sora Cecilia, din mănăstirea Santa Fe, Argentina … surâde astfel în momentul morții …

 

Astăzi vă împărtășim o veste tristă din punct de vedere uman, dar iradiantă în ceea ce privește credința trăită pentru veșnicie și încrederea în îmbrățișarea lui Dumnezeu Tatăl.

Sora Cecilia, din mănăstirea Santa Fe, Argentina, suferea de cancer pulmonar. Ceea ce i-a impresionat foarte mult pe cei din jurul ei a fost zâmbetul cu care a închis ochii părăsind această lume și bucuria acesteia, precum a unei persoane care se pregătește pentru o întâlnire mult-așteptată, după cum se poate vedea din fotografii.

Carmelitanele din Santa Fe au anunțat moartea maicii Cecilia cu un text scurt dar profund, trimis membrilor ordinului și tuturor prietenilor acestora:

Dragi frați, surori și prieteni:

Vă transmitem doar câteva rânduri pentru a vă spune că sora noastră iubită a adormit cu multă pace în Domnul, după o boală dureroasă pe care a îndurat-o întotdeauna cu bucurie și dăruire pentru Mirele ei Divin. Vă transmitem toată dragostea noastră pentru sprijinul și rugăciunile cu care ne-ați însoțit în această perioadă, atât de dureroasă, dar în același timp minunată. Noi credem că sora noastră a ajuns direct în Rai, dar vă cerem să continuați să o amintiți în rugăciunile voastre, iar ea din cer vă va răsplăti. O mare îmbrățișare din parte surorilor ei din Santa Fe.

Recomandam sa citesti si:

Rugăciune către Sfinții 40 Mucenici din Sevasta

Veniți, popoare, să-i cinstim cu evlavie pe Sfinții lui Dumnezeu, pe cei patruzeci de Mucenici din Sevasta, care pentru lupta lor au dobândit cununi luminoase și nestricăcioase. O, voi, care vă bucurați de cinstirea întregii Biserici, care ați dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni prin moaștele voastre, fiți ocrotitorii noștri, ai celor ce vă cinstim pomenirea. Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, ca să dobândim tărie în lupta cu patimile, răbdare în îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre. Nu ne lăsați pe noi să cădem fără de ridicare în adâncul deșertăciunii acestei lumi, nu ne lăsați să ni se împietrească de tot inimile în nepăsarea timpului în care trăim, nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac. Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului.

Recomandam sa citesti si: „Rugăciunea mamei nu are egal pe lumea asta. Este mai puternică decât rugăciunea preotului!”

O, preacinstit Sobor, tămăduiește neputințele noastre, ale credincioșilor slăbiți pe cale, ca să nu ne biruiască și să nu ne batjocorească necuratul vrăjmaș, care încearcă în tot chipul să ne abată de la lupta cea mântuitoare. Voi, Sfinților Mucenici, care toate le-ați suferit cu îmbărbătarea Duhului Sfânt, în credință și rugăciune îndelungată, nu încetați să ne întăriți și pe noi, cei ce ne minunăm de tăria sufletelor voastre strigând Domnului: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Cel ce Te proslăvești în sfinții Tăi, slavă Ție!

Sursa: doxologia.ro