Te vei cutremura cand vei vedea ce minuni face! E Sfantul calator care vine imediat, oriunde ai fi, daca il chemi din inima

Desi nu stiam mai nimic despre Sfantul Spiridon, la indemnul persoanei respective m-am dus la biserica cu un acatist pentru 40 de zile, si apoi am continuat a merge in fiecare vineri la slujba de cinstire a Sfantului Spiridon, care se tinea la biserica.

Acum trei luni, mahnita fiind de necazurile mele, o cunostinta m-a sfatuit sa merg la Biserica „Sfantul Spiridon” din Galati, sa pun un acatist si sa ma rog Sfantului si o sa vad ca problemele se vor rezolva. Desi nu stiam mai nimic despre Sfantul Spiridon, la indemnul persoanei respective m-am dus la biserica cu un acatist pentru 40 de zile, si apoi am continuat sa merg in fiecare vineri la slujba de cinstire a Sfantului Spiridon, care se tinea la biserica.

Intr-adevar, sfantul nu a zabovit, ci mi-a ascultat rugaciunile, ajutandu-ma sa imi gasesc un loc de munca, vindecandu-ma de o afectiune la genunchi, care nu ceda cu nici un tratament medicamentos. De asemenea, mare minune a infaptuit si cu sotul meu, care se lupta de un an de zile cu o alergie foarte urata, a carei cauza doctorii nu au reusit sa o descopere si nici nu-i gaseau tratament. Astfel, in urma rugaciunilor catre Sfantul Spiridon, sotul meu este complet vindecat.

Si ultima minune, dar sper ca nu cea din urma, este ca sotul meu si fratele lui, care de un an nu-si vorbeau, instrainandu-se unul de altul, ca prin minune, cu ajutorul Sfantului s-au impacat si acum isi vorbesc ca inainte. Asadar, rugati-va Sfantului Spiridon cu smerenie si credinta, si el sigur va va ajuta. Sfinte Ierarhe Spiridoane, roaga-te pentru mine si familia mea, si ne da noua cele de folos!
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare facatorule de minuni! (Mihaela Danaila)

***

Cum l-a vindecat „omul bland cu barba“
Intre acatistele lasate de credinciosi la Biserica „Sfantul Spiridon“Nou din Bucuresti, slujitorii altarului au aflat o scrisoare pe care ne-au incredintat-o publicarii, intrucat chiar semnatara ei doreste acest lucru, dar si pentru ca marturia cuprinsa in aceste randuri este cutremuratoare si poate intari credinta multora dintre noi. Prin urmare, cititi despre minunile de azi ale Sfantului Spiridon!

Ma numesc Iuliana si as dori ca aceasta minune a Sfantului Spiridon sa fie publicata, pentru ca Sfantul chiar face minuni! Era in vara anului 2003, sotul meu suferise un accident vascular. Ne-am trezit la 4 dimineata cu perna plina de sange… nu se mai oprea. Am plecat spre Spitalul Colentina. L-au supus la niste radiografii, fara sa-i faca control preliminar, si au constatat ca ar fi o sinuzita… Oricum l-au tinut in spital sub observatie, acesta fiind si hemofilic. Dupa 2 zile nu mai vorbea coerent, mana dreapta ii amortise, la fel si fata pe partea dreapta. A fost trimis de urgenta la Spitalul „Bagdasar Arseni“ pentru investigatii si tomografie. In urma investigatiei, s-a constatat ca sotul meu suferise un accident vascular si ca doar o minune a facut ca sangele sa curga in exterior si sa nu inunde creierul. In tot acest timp, biserica mea de suflet era „Sfantul Spiridon“-Nou. Ma duceam si ma rugam mereu. Dupa 3 zile de tratament sotul meu avea sa-si revina.

A iesit din spital si imi tot spunea ca in acest timp visa seara de seara biserici. L-am rugat sa mearga cu mine la Sfantul Spiridon si sa-i multumim. Dar el provine dintr-o familie de atei si imi spunea de fiecare data: „Du-te tu..!“ M-am dus si i-am multumit Sfantului Spiridon cum am stiut eu. Dar Sfantul isi dorea sa vina si el! Au trecut 8 luni de atunci, toate bune si frumoase, pana intr-o seara cand sotul meu acuza dureri puternice de cap. Am incercat cu calmante, dar efectul nu aparea.

A doua zi am mers la Spitalul Colentina unde i s-a facut un control si a fost descoperit un hematom aparut in urma unui alt accident vascular, dupa care sotul meu a intrat in coma. Plangeam si ma rugam Sfantului Spiridon sa mai faca o minune, sa-l mai ajute o data. Puneam zi de zi lucrurile lui pe racla, iar lacrimile imi curgeau siroaie, puterea Sfantului pe care o simteam de fiecare data era fantastica. Au urmat cateva zile, doua-trei, iar medicii imi spuneau ca daca ar fi sa isi revina, vom avea probleme mari. Dar… nu a fost asa.

Intr-una din zile, dupa ce am plecat de la Sfantul Spiridon si ma indreptam spre Sectia de terapie intensiva a Spitalului Colentina, pentru prima oara in cele trei zile am simtit o stare de bine. Ajunsa acolo, am vazut cativa medici si asistente stranse la patul sotului meu. In prima faza m-am gandit la ce este mai rau, dar… surpriza! Sotul meu isi revenise, ma intreba unde este, el imi spunea ca se afla intr-o biserica. Iar eu incercam sa-i explic ca este la spital si mai ales ce s-a intamplat cu el.

A stat trei saptamani internat, dupa care i s-a facut externarea. Intr-una din zile, stand langa el in spital, mi-a povestit un vis pe care il avusese cat a fost in coma. Vis care, desi au trecut anii, ma cutremura si acum.

Se facea ca sotul meu isi visase moartea. Era un carutas care cara spre cimitir o caruta plina de chirpici. La un moment dat avea sa vina „un om bland cu barba“, care l-a oprit pe carutas la intrarea in cimitir. Omul s-a indreptat spre caruta, a luat un chirpici si l-a pus jos, spunand: „Acesta deocamdata nu!“, iar chirpiciul a luat forma sotului meu. (Visul acesta l-a speriat rau si l-a marcat multi ani pe sotul meu.)

S-au scurs cele trei saptamani de stat in spital si a venit momentul iesirii. Din visul lui am simtit ca Sfantul Spiridon a facut o minune ca sa ii dea sotului meu o a doua sansa. Cand urcam in masina mi-a zis: „Hai sa mergem la biserica aia la care te rogi tu!“

La intrarea in biserica, la acea vreme, aparea pe unul din stalpi un portret mare al Sfantului Spiridon. Cand sotul meu a intrat, a inceput sa strige tare: „Asta e, asta e!“ Aveam sa inteleg ca omul care a luat chirpiciul din caruta era Sfantul Spiridon. Atunci a inceput sa creada si el in minuni si sa mearga la biserica. Desi au trecut anii, iti multumesc din suflet, Sfinte Spiridoane, pentru tot ceea ce faci pentru noi!

Iuliana, Bucuresti
„Cand am implinit 20 de ani, cineva mi-a asezat in mana darul Sfantului“
L-am cunoscut pe Laurentiu Anghelache in urma cu cativa ani si de atunci imi este ca un frate. Tanar cu privirea luminoasa, radiind de energie si speranta, am aflat in el de nenumarate ori dovada ca in nevoie cel mai mare ajutor ne este credinta sincera in mijlocirea sfintilor, casnicii lui Dumnezeu. Nu de putine ori am incercat si eu sa trec peste momentele mai grele cautand sfatul unui apropiat. Raspunsul lui Laurentiu in orice nevoie il stiam dinainte: „Of, hai, ca nu te lasa Sfantul Spiridon!“

Nu i-am inteles de la inceput increderea aproape orbeasca. Cum sa lasi mereu toata grija „in carca“ Sfantului…? Dar marturia lui mi-a dovedit ca nu doar in momentele de cumpana, cand ramanem neajutorati, sfintii lui Dumnezeu isi intind mana si ne ajuta, ci chiar in fiecare zi, pentru orice nevoie. Cele povestite de el sunt lucruri simple, amintiri ale unor momente pe care cu totii le-am trait intr-o forma sau alta, dar in care Sfantul Ierarh Spiridon a aratat ca nu trece cu vederea rugaciunea sincera si credinta nestramutata.

Atasamentul lui fata de Sfantul Spiridon isi afla radacinile in copilarie, cand in orasul sau natal, Comarnic, judetul Prahova, a inceput constructia unei noi biserici. „Pe cand eram in clasa a VIII-a, unul din colegi mi-a povestit despre biserica noua care se construise in oras si la care, de trei ani de zile, nu reusisem sa ajung. Nu stiam nimic despre aceasta, dar urma sa aflu ca-i este inchinata Sfantului Spiridon. Primul contact cu Sfantul l-am avut prin acatistul pe care-l primise drept canon de rugaciune unul din fratii mei. I-am citit viata si apoi acatistul, iar incet-incet m-am apropiat de Sfant, simtindu-i ajutorul“, mi-a povestit Laurentiu.

Legatura sa cu cinstitul ierarh a crescut tot mereu, fiind el insusi martor nenumaratelor povestiri ale celor care au ajuns in pelerinaj la moastele sale, in insula Corfu din Grecia. Isi dorea la randul sau sa ajunga acolo, dar posibilitatile financiare din acea vreme nu-i permiteau decat sa viseze o astfel de calatorie. „Eram convins ca numai Sfantul putea face o minune sa ajung intr-o zi la el. Timpul a trecut si toata aceasta asteptare avea sa fie rasplatita, caci in ziua cand am implinit 20 de ani, cineva mi-a asezat in mana darul Sfantului. Erau biletele de avion catre Corfu. Trecusera sase ani in care inima mi-a ars de dor, dar visul atator ani a reusit sa devina realitate“, mi-a marturisit Laurentiu.

Intalnirea cu Sfantul si timpul care se opreste

Pregatindu-se de intalnirea mult-asteptata cu Sfantul, la indemnul duhovnicului, a confectionat niste papucei de catifea, dupa modelul celor pe care ii poarta Sfantul si astazi, in racla ce-i ocroteste sfintele moaste. „Imi amintesc ca am hoinarit toata ziua prin Bucuresti ca sa gasesc materialul potrivit pentru darul meu, iar in drum spre gara am realizat ca trenul pe care urma sa il iau pana acasa ar fi trebuit deja sa plece. Eram oricum in intarziere, dar m-am rugat Sfantului sa ma ajute si, ca sa vezi minune, trenul era inca pe peron, desi timpul trecuse cu mult peste ora plecarii! Dupa ce am urcat, trenul s-a pus in miscare… Mi-am dat seama ca numai Sfantul putea sa opreasca trenul ca sa pot ajunge acasa si sa-i pregatesc papuceii. A sosit si ziua plecarii spre Corfu, iar intalnirea cu Sfantul, care smerit astepta in racla, n-o pot descrie in cuvinte… Timpul avea alt tempo, parca se oprise in loc. Papuceii pe care i-am adus in dar au ramas acolo, dar dupa vreo trei luni maicile de acolo ni i-au trimis inapoi, iar acum purtau mireasma Sfantului. Unul din ei se afla si astazi spre inchinare la Manastirea Cornu, in Prahova, pastrand vie minunea ce s-a savarsit prin acesta cu noi“, isi aminteste Laurentiu.

„Sfantul il linistise…“

Sfantul nu a uitat niciodata sa ii dea raspuns rugaciunilor pe care Laurentiu i le aducea in orice imprejurare. „Eram elev la Seminarul Teologic din Bucuresti, iar unul din colegii de camera suferea de cateva zile de o durere groaznica de masea. Intr-una din nopti, pe cand ceilalti dormeau, l-am auzit plangand din cauza durerii. Inainte de culcare luase un calmant care isi pierduse deja efectul. Nu mai aveam alte pastile. Incercand sa-l linistesc, l-am dat cu ulei sfintit adus din Corfu, de la moastele Sfantului Ierarh Spiridon, pe care-l tineam ca pe un dar nepretuit. Ungandu-l in semnul crucii, l-am sfatuit sa se aseze in pat si sa se linisteasca, dar nu ma asculta, caci durerea era insuportabila. Asezandu-ma apoi langa el, am ingenuncheat si am inceput sa citesc acatistul Sfantului. Il auzeam scancind de durere, insa, dupa ce am terminat acatistul, colegul meu deja adormise. Sfantul Spiridon il linistise. Acest lucru mi l-a spus dimineata cand s-a trezit. Nu mai avea nimic. El care pana atunci adesea glumea pe seama faptului ca in toate cate le faceam ceream ajutorul Sfantului, ajunsese sa se convinga singur de puterea sa si sa marturiseasca el insusi cat de grabnic ajutator este. Am continuat de atunci cu si mai multa incredere sa cer ajutorul Sfantului in orice imprejurare, dobandindu-l de fiecare data cand il ceream.“

Cati dintre noi nu au alergat catre prieteni cand, aflati in nevoie, am pierdut orice farama de speranta? Si cati dintre noi ne-am amintit ca printre prieteni sa ii numaram si pe sfinti, oameni pe care nu i-am intalnit niciodata, dar au inteles ca iubirea nu e partinitoare. Am auzit poate adesea de povestile crestinilor care au aflat alinare in rugaciunea indreptata spre cei regasiti in icoane, dar ramanem neincrezatori in posibilitatea de a ni se intampla noua asemenea si, ca Apostolul Toma, asteptam sa pipaim cu propriile maini minunea.

Dupa cuvintele lui Laurentiu, Sfantul savarseste minuni nenumarate in fiecare zi. Unele sunt insa prea simple ca noi, ocupati cu permanentele griji ale lumii, pusi tot timpul pe fuga, sa ne oprim pret de numai cateva clipe si sa le vedem. Tot ce mi-a povestit s-au petrecut, spune el, spre a cunoaste mila si ajutorul Sfantului. Inainte sa ne despartim, Laurentiu mi-a mai spus doar atat, indreptandu-mi atentia spre icoana Sfantului, ce statea rezemata intr-un colt al camerei sale, privind bland spre noi: „Acestea au fost doar cateva din nenumaratele minuni pe care Sfantul le-a savarsit atunci cand i-am cerut ajutorul si nu numai, ca sa arate cat este de grabnic ajutator spre incercarile oamenilor. Nadajduiesc sa fie spre folosul tuturor celor care-l iubesc si sa sporeasca mai mult dragostea si evlavia noastra catre «ucenicul cel smerit al Mantuitorului Hristos». Iata ca Sfantul mijloceste inaintea Maicii Domnului si a iubitului sau Fiu, pentru toti cei care i se roaga cu credinta si pentru toti cei aflati in stramtorari si greutati, trimitandu-le ajutorul sau“. (Cristian Bostan)

Surse: Sfantul Atanasie din Paros, Noi minuni ale Sfantului Spiridon, ziarullumina.ro.

Preluat de pe ortodoxia