Un barbat sarac s-a indragostit de o tanara bogata si a cerut-o de sotie. Ea l-a refuzat, iar dupa 10 ani s-au intalnit…

Un baiat sarac era indragostit de fiica unui barbat foarte bogat. Intr-o zi, tanarul a cerut-o pe fata de sotie, iar aceasta a spus:

“Hei! Asculta, salariul tau lunar este cat primesc eu in fiecare zi pentru cheltuiala… Cum as putea sa ma casatoresc cu tine? Cum te-ai putut gandi la asa ceva? Eu nu te pot iubi, asa ca uita de mine si casatoreste-te cu cineva de nivelul tau.”

Timpul a trecut si tanarul tot nu reusea sa isi scoata din cap imaginea ei… dupa 10 ani, s-au intalnit din intamplare pe strada.

Femeia a fost prima care a vorbit: “Ce mai faci? Eu sunt casatorita si stii ce salariu primeste sotul meu? 15.000 de dolari pe luna! Iti vine sa crezi? Si este si foarte inteligent!”, scrie kudika.ro.

Lucrurile s-au schimbat și nu prea. Majoritatea bărbaților sunt în continuare atrași de formele voluptoase și liniile curbate, în timp ce femeile sunt atrase de cei mai buni vânători. Iar cum existența umană s-a mutat fizic din mediul sălbatic și și-a creat propria junglă, modalitatea de apreciere a vânătorului modern s-a schimbat și ea. Lupta pentru hrană nu se mai duce în mod necesar în plan fizic, printre capcane și animale sălbatice, iar formele sale sunt din ce în ce mai specializate, toate raportându-se la un singur etalon: aspectul financiar.

Așadar, unele femei preferă bărbații cu bani nu pentru banii în sine, ci pentru ceea ce spun ei despre posesor și posibilitățile pe care finanțele le oferă, pentru semnificația pe care ele o atribuie banilor. Deși potența financiară nu este un etalon și pentru alte calități ale unui bărbat, ea nefiind o condiție a  inteligenței sau altor trăsături și aptitudini, statutul financiar se atașează în mintea unei femei receptorilor pentru securitate și consevare, la fel de bine cum sânii mari și posteriorul bombat se atașează receptorilor similari din mintea masculină.

CONTINUAREA IN VIDEOCLIP…

Ce este Saracia ?

Sărăcia înseamnă o viață lipsită de șansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective.

De exemplu în Germania, unde există un procent de 60 % din salariile medii din Uniunea Europeană, limita sărăciei a fost considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.

Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru îmbrăcăminte, încălzire și alte necesități indispensabile traiului.
Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației.
Sărăcia poate să fie o sărăcie absolută și o sărăcie relativă, între aceste două forme existând forme structurale tranzitive.

Robert McNamara, un om politic american, definește sărăcia absolută ca o stare extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.

În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de oameni suferă de foame sau subnutriție din care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.

Pe glob, circa 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, circa 880 de milioane de persoane trăiesc, încă, fără apă potabilă și 2,6 miliarde de semeni de-ai noștri nu au canalizare[1].

În anul 2008 atât numărul oamenilor care trăiau cu sub 1,25 dolari pe zi, cât și ponderea lor în total, a scăzut la nivel mondial.[2] Este prima evoluție negativă globală a acestui indicator din 1981 și până acum.[2]