Unul dintre cei mai iubiti duhovnici din Bacau s-a stins! Parintele Arsenie a plecat spre cer!
Pentru multi comuna Poduri din judetul Bacau inseamna acasa. La doi pasi de acesta comuna, in satul Buda din comuna Berzunti a rasarit de mult timp o manastire. Printre munti, mai aproape de Dumnezeu, parintele Arsenie a fost un fel de mesager intre oamenii de rand si Dumnezeu. Intr o singura zi pe saptamana pe drumurile comunei Poduri era mai aglomerat. Inca de la primele ore ale diminetii drumul ce leaga satul Poduri de Prohozesti, Bucsesti, Cernu si mai apoi Buda se aglomera. Asta se intampla in fiecare dimineata de duminica sau de sarbatori. Pentru multi parintele Arsenie nu a fost doar un slujitor al Domnului, ci a fost un OM. Cele doua comune, Poduri si Berzunti sunt stropite parca uneori cu mir. Astazi judetul Bacau a pierdut un om, a pierdut un preot. Dumnezeu sa il ierte!
Manastirea Sfantul Sava din Berzunti – scurt istoric
Vechimea acestei manastiri nu este atat de departata de timpurile noastre, in comparatie cu alte chinovii de pe pamantul romanesc. Din anul 1809 se gaseste o carte de invoiala facuta intre razesii satelor Poduri si Cernu si ieromonahul Varnava de a face un schit in pustia de la capul Brazilor Gemeni, la Runcul Mare, ce se mai numeste si Muntele Savului. Schitul si-a desfasurat activitatea inre anii 1809 si 1828, cand a fost nevoit sa coboare la poalele muntelui, in satul Buda, datorita talharilor care-l jefuiau.
Proprietatea schitului a fost intarita in anul 1828 de domnitorul Ioan Sturdza-Voievod, punand in stapanirea Schitului Savu pamanturile dintre hotarele Cernului, Mazanestilor si Bucsestilor. Copia acestui act s-a intarit de catre Judecatoria de Roman cu Nr. 1753 din 5 iunie 1833.
Primul staret pe care l-a avut chinovia de la poalele muntelui a fost ieromonahul Varlaam, dar cel care a fost fondatorul noului locas de inchinare a fost ieroschimonahul Vasile, al carui mormant se afla in naosul bisericii actuale. Pe piatra mormantului este scris cu litere chirilice urmatoarea inscrptie: „Sub aceasta piatra odihneste robul lui Dumnezeu Vasile Ieroschimonahul, ctitorul care a facut schitul acesta.”
Vrednic de pomenire este si ieromonahul Varnava, primul ctitor al chinoviei de pe Muntele Savului dar si ieroschimonahul Vasile care ne-a lasat locasul de rugaciune.
Documenele retin numele celor investiti de Episcopia Romanului si Husilor, dupa cum urmeaza: ieromonahul Varnava intre anii 1809-1828, perioada in care schitul a fost in varful muntelui numit Muntele Savului.
Ieroschimnahul Vasile intre anii 1828-1835, ctitorul manasirii de la poalele muntelui care se pastreaza pana astazi, cu numele de Manastirea Sfantul Sava; Stareta Anfilohia in perioada 1835-1883, perioada in care schitul a fost chinovie de calugarite.
In anul 1883 schitul s-a desfiintat, transformandu-e in biserica filiala a parohiei Poduri pana la 1896, iar in anul 1896 schitul se reinfiinteaza sub obladuirea Episcopului de Roman Gherasim Safirin, care trimite ca staret pe protos. Ianuarie Popescu, care a administrat si gospodarit bunurile manastirii pana in anul 1908, cand a plecat la Schitul Magura.
Dupa staretul Ianuarie Popescu, au fost randuiti mai multi ieromonahi din Magura si Bogdana pentru a conduce schitul. In anul 1919, cu ordinul 384 al Episcopiei de Roman a fost numit ca superior al Schitului Savu blandul ieromonah Elisei Filibeu, care a condus schitul pana in anul 1926.
Ieromonahul Elisei Filibeu se confrunta cu multe greutati in munca de restaurare a acestei chinovii. Avea de construit, dar mai ales, avea de luptat cu indaratnicia, nepasarea, lacomia si rautatea unor localnici stabiliti samavolnic chiar langa manastirea.
Inzestrat cu blandete, bunatate, evlavios si deprinderi deosebite de gospodar face ca in sapte ani aceasta chinovie sa cunoasca o perioada de inflorire. Protosinghelul Elisei Filibeu pleaca la Sfantul Munte, dar ramane in istoria schitului ca adevaratul reinfiintator.
Munca acestui inimos staret a fost continuata de un om sincer si constiincios de sarcina ce i s-a incredintat.. ieromonahul Calistrat Apostol. In anul 1926, el paraseste parohia Harja, unde era paroh si unde a avut o activitate rodnica caracterizata printr-o exemplara viata calugareasca, si vine sa conduca Schitul Savu.