Viaţa bătrânului bătut crunt în Braşov, povestită de fostul lui angajator: „Mi-e milă de cei care au dat bani pentru el. Vor fi dezamăgiţi, cum am fost şi eu“

Drama lui Dumitru Neculai, bătrânul bătut crunt într-un pasaj din Braşov, de către doi tineri, a general un val de emoţie, astfel că un medic, Vasi Rădulescu, a anunţat că a reuşit să strângă aproximativ 90.000 de lei pentru victimă.

Până în prezent nu se cunosc prea multe amănunte despre Neculai, care nu are nici acte de identitate. Jurnaliştii „Adevărul“ l-au găsit pe Jean Purice, bărbatul care l-a angajat pe Dumitru Neculai pentru şapte ani, în gospodăria sa din Stupini, un cartier mărginaş al Braşovului. Jean Purice a subliniat, încă de la începutul discuţiei, că bătaia cruntă pe care a luat-o Neculai în pasajul din Braşov este o nenorocire prin care nimeni nu ar trebui să treacă, a spus că îi pare foarte rău pentru soarta bătrânului şi că îi doreşte multă sănătate, dar a adăugat şi că ar trebui ca oamenii să cunoască viaţa bătrânului în ultimii ani.

Asta în contextul în care, spune Jean Purice, în presă s-ar fi prezentat şi multe detalii neadevărate despre Dumitru Neculai, oferite chiar de acesta din urmă. „Eu nu mai am tată şi l-am tratat ca pe un membru al familiei. A stat la masă cu copilul şi soţia mea, am făcut sărbătorile împreună, l-am găzduit peste iarnă. Este un om curat, trebuia să ascund mătura de el. Muncea cât zece, îşi făcea treaba, până când scăpa la băutură. Atunci nu te mai puteai înţelege cu el. Era total dezechilibrat şi vorbea prostii.

Eu chiar am ţinut la el, îi spuneam «tataie». Îmi pare rău de ce a păţit, că a fost bătut de tinerii aceia fără minte. Nimeni nu merită aşa ceva, dar povestea lui nu este aşa cum a fost prezentată peste tot“, spune Jean Purice. Omul adaugă că poveştile bătrânului, cum că ar avea un fiu bolnav de care are grijă, dar şi faptul că avea mulţi bani la el când a fost atacat, sunt departe de adevăr. „Toate lucrurile spuse de el, din ce am văzut şi eu la televizor, sunt minciuni.

Eu personal, deşi a stat la mine ani la rând, nu am ştiut niciodată cum îl cheamă exact sau câţi ani are. Nu avea niciun act. Odată spunea că îl cheamă Ion, odată Mitică, odată Gheoghe. Nu mi-a spus niciodată că ar avea un fiu bolnav. Spunea că este din Focşani şi ba că are şase copii, ba că patru, ba că trei. Cât a stat la mine, nu a venit nimeni să îl viziteze, nu am văzut poze, nimic“, mai spune bărbatul. „Vor fi dezamăgiţi, cum am fost şi eu“ Jean Purice precizează că a încercat de nenumărate ori să îl salveze pe bătrân de patima băuturii.

„Eu nu spun că nu trebuie ajutat. Şi eu am încercat ani la rând. Se spune că ce faci la tinereţe aduni la bătrâneţe. Eu am încercat ani la rând să îl scap de băutură. Nu am reuşit. Mi-e milă de medicul acela care a făcut totul din suflet, dar şi de oamenii care au dat bani. Mai devreme sau mai târziu vor fi dezamăgiţi, cum am fost şi eu. Eu am trecut cu vederea multe din milă, dar anul trecut nu mai mai putut şi nu l-am mai primit la muncă“, mai spune omul. Purice vorbeşte şi de nenumăratele poveşti pe care i le-a spus bătrânul.

„Mi-a spus odată că a avut un accident de maşină în tinereţe şi că s-a lovit la cap. Altă dată mi-a spus că a fost bătut şi a rămas cu probleme. Altă dată a spus că a fost atacat de un urs, s-a suit în copac ca să scape şi a căzut de acolo. Îmi aduc aminte o întâmplare ciudată. Eram pe câmp şi dintr-o dată îl văd că aruncă sapa şi fuge. Eu aveam o stupină în zonă şi am crezut să l-au atacat albinele. M-am uitat după roi, nu am văzut nimic. Am fugit după el şi mi-a spus că a văzut un submarin.

M-am pus la mintea lui şi am întrebat ce culoare. Mi-a spus că alb, dar că a trecut. El are nevoie de ajutor, dar ajutor medical, care să îi trateze aceste probleme“, mai spune Jean Purice. Dumitru Neculai îşi dădea toţi banii pe băutură, explică Jean Purice. Primea 70 de lei pe zi, pe lângă casă şi masă.

„Acum vreo trei ani mi-a spus să strâng eu banii pe care îi primea. În toamnă i-am dat 8.000 de lei, Dumnezeu mi-a martor, pentru că a spus că merge acasă, la Focşani.

După vreo săptămână, am mers la gară în Braşov, de unde aveam de luat un pachet. L-am găsit în acolo, în sala de aşteptare, şi nu mai avea niciun ban. Mi-a fost milă şi l-am luat acasă peste iarnă. Poate dacă scapă de băutură va face ceva cu viaţa lui. După ce a plecat de la mine, când am făcut curăţenie în grădină, am găsit zeci de sticle goale ascunse prin tot felul de colţuri. Eu îi doresc să îi dea Dumnezeu sănătate şi mi-aş dori să aud că a reuşit ceva. Trebuie însă supravegheat, pentru că dacă este singur şi are bani, îi bea“, a mai spus bărbatul.

Citeste mai mult: adev.ro/p6pl58